Cladirea

În lipsa unui sediu propriu afectat de la început pentru desfãsurarea activitãtilor sale, Muzeul de Artã Ploiesti s-a confruntat în mod constant cu aceastã problemã, ceea ce a condus la repercursiuni privitor la organizarea activitãtilor specifice.

Muzeul ploiestean a peregrinat pânã 1969 prin mai multe imobile, începând cu Bãile Comunale (parterul Bibliotecii Nicolae Iorga), casele Raiciulescu din piata Cuza Vodã, (ambele imobile proprietate a Primãriei municipiului Ploiesti), ulterior câteva sãli din Palatul Culturii din Ploiesti (aripa dinspre str. Emile Zola). În 1969 se obtine actualul sediu din Ploiesti, Bd Independentei , nr. 1, clãdire clasificatã ca monument de arhitecturã de valoare nationalã.

Situatã în centrul municipiului Ploiesti pe Bd. Independentei, supranumit "al castanilor" (deschis în 1881), clãdirea face parte dintr-o rezervatie arhitecturalã cu clãdiri de cult, publice sau particulare ce dateazã din ultimul pãtrar al sec. XIX, clãdiri care poartã amprenta preocupãrilor stilistice ale arhitectilor români si strãini ai momentului.

Clãdirea a fost initial o locuintã particularã compusã din corp central si dependinte (grajduri), situate într-o incintã de mari proportii, marcatã de un gard sobru, în feronerie, purtând încã în medalioane initialele proprietarului. Incinta era delimitatã în fatã de Bd. Independentei iar în spate de o stradelã.

Proprietarul clãdirii a fost bancherul Ghitã Ionescu (1833 - 1898) care-si ridicã si decoreazã casa în perioada 1885 - 1894 dupã planurile arhitectului Leonida Negrescu (1860 - ?). Acesta îsi fãcuse studiile la ªcoala de arte frumoase de la Paris cu Julien Guadet ( 1834 - 1908), arhitect de orientare ecclecticã, autor al unui "Manual al arhitecturii", larg folosit în toatã Europa. Dar arhitectul român va fi mai ales marcat de personalitatea cea mai spectaculoasã în arhitectura epocii si anume de Charles Garnier (1825 - 1898 ) cel mai important reprezentant al stilului Second Empire, autor la Operei Mari din Paris (1861).