| Spatiul interior se
desfãsoarã pe trei nivele: demisolul afectat initial
numeroaselor dependinte, parterul cu functiuni de reprezentare (biblioteca,
salon mare, saloane mici) si etajul destinat initial vietii private.
Douã scãri in marmurã albã marcheazã
accesele: prima, din curte in holul principal la parter si a doua,
mult mai amplã, de la parter la etaj. Interiorul este marcat
de o decoratie neo-barocã de influentã si realizare
italianã. Paramentul coloanelor, plãcile incastrate
in peretii holului central si pe casa scãrii, plafoanele sãlilor
(de la parter) si holului central realizate in imitatie de marmurã
in stuc, picturã tempera si picturã ulei, se datoreazã
unor stucatori italieni.
Doi dintre acestia si-au semnat si datat lucrarea
(1894) pe tamburul candelabrului de la casa scãrii si astfel
li s-a pãstrat numele: Elia si Giaccomò din Friuli,
Udine. Un impozant luminator asigurã conditii spectaculoase
vizibilitãtii holului de la etaj. Plafoanele pictate fac
dovada unui registru cu motive decorative foarte variate, de la
ghirlande, grotesti si medalioane cu zeitãti romane. Usile
prin care se face accesul din holul central in sãlile de
la parter sunt surmontate de impozante frontoane in stucaturã
policromã si auritã, de influentã barocã.
Din mobilierul in fix al casei s-a pãstrat
integral feroneria amplei balustrade de scara in douã aripi
ce conduce de la parter la etaj, lucratã cu motivul rinçeau-ri
renascentist franceze. Din cele patru sculpturi de bronz, care erau
si functionale, asigurand cate douã iluminarea celor douã
scãri de marmurã de la interior, s-au mai pãstrat
douã piese. Ele sunt realizate in proportii naturale, sunt
semnate pe soclu (A. Carrier) si sunt turnate in bronz la Paris.
Sunt reprezentãri feminine avand ca punct de plecare iconografia
antichitãtii, posibile alegorii ale unui ciclu al orelor
(dupã o comparatie cu sculpturi de exterior de la Versailles).
|
