|
Ca si grafica, sculptura apare in orizontul artistilor romani
in secolul XIX ca o consecintã a europenizãrii
artelor plastice romanesti.
Mai dificil de depozitat si de expus, operele de sculpturã
sunt mai putin numeroase, dar nu mai putin valoroase si reprezentative.
Din pãcate, ca o consecintã a unei anumite
perioade (1950 - 1989), multe lucrãri sunt doar în
gips, adicã intr-un material fragil la depozitare,
ceea ce le face mai greu accesibile în expunere. Dar
sunt suficiente cele realizate in marmurã, bronz, piatrã,
lemn.
|
