Istoric

Pictorul Nicolae Grigorescu a trãit in aceastã casã ultimii ani de viatã: 1904 - 1907, aici fiind si ultimul sãu atelier. El s-a retras aici spre sfarsitul vietii, impreunã cu toatã familia - sotia sa Maria Danciu si fiul, Gheorghe.

A ales acest oras pentru aerul sãu patriarhal si mai ales pentru imprejurimile de o inegalabilã frumusete: malurile Prahovei imprejmuite de dealuri acoperite de o vegetatie specificã, albastrul fãrã sfarsit al cerului, elemente ce le intalnim adesea in operele sale din aceastã perioadã.

Casa, construitã chiar de artist, a ars iîn timpul Primului Rãzboi Mondial, deoarece, din nefericire, aici fusese stabilit Cartierul General German ce rãspundea de intreaga zonã, astfel cã, aproape de finalul rãzboiului, un mare incendiu a distrus-o în întregime. O parte dintre obiecte, in special cele de la parter, au putut fi salvate, ceea ce a fãcut posibilã reconstituirea celor mai importante camere (atelierul, sufrageria, biblioteca). Nu s-a putut salva insã nimic din dormitoarele de la etaj, astfel cã reconstituirea acestora a fost imposibilã.

Reconstituirea s-a desfãsurat intre 1954 - 1955, iar muzeul memorial (parter si etaj) a fost pus la dispozitia publicului larg in 1957.

Marea majoritate a obiectelor de aici au apartinut familiei, restul au fost procurate din colectii particulare.
Reconstructia s-a desfãsurat sub directa îndrumare a fiului artistului, fotografiile din timpul vietii artistului fiind de mare ajutor.

Planurile de reconstructie au fost realizate de arhitectul campinean - Popisteanu, in timp ce Nae Guage, sculptor amator si fost ucenic al lui Grigorescu timp de multi ani, a contribuit impreunã cu Gheorghe Grigorescu, fiul artistului, la refacerea cat mai fidelã a clãdirii.